Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca în anul 2011.
Munca cu pacienții patrupezi am început-o încă din copilărie, medicina veterinară fiind o tradiție de familie. Primele mele amintiri cu tratamente de specialitate vin din copilărie, de pe la 3-4 ani, când îmi asistam tatăl la diverse manopere.
Începând cu anul 2014 sunt managerul Clinicii Veterinare Calvaria. Munca cu pacienții și dorința de a acoperi o plajă cât mai largă de tratamente m-au făcut să mă specializez în mai multe ramuri ale medicinei veterinare. Astfel, am specializări în anesteziologie, ecografie, dermatologie și însămânțări artificiale. Din anul 2014 sunt doctorand la Catedra de parazitologie din cadrul Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca.
Nu am știut ce înseamnă să ai un animal de companie până când nu mi-am întâlnit soția. Ea era înnebunită după animăluțele ei, la acel moment având o vizslă maghiară.
În 2011 mi-a făcut și mie cadou un puiuț adorabil de vizslă maghiară. Otis mi-a fost cel mai bun prieten, mergea cu mine oriunde, și în mașină, călătorea cu capul pe umărul meu. Este foarte ascultător și inteligent. Pentru el aș fi făcut și am făcut orice, i-am luat apărarea când a fost amenințat, m-am certat cu rudele pentru el și obrăzniciile pe care le făcea căci era încă un puiuț.
Mergea cu mine pe teren și îl cunoștea tot satul unde lucram la acea vreme. În una din excursiile noastre cu bicicleta, pe o pășune, a fost atacat de un Ciobanesc de Asia Centrală și, deși s-a predat, s-a ales cu o rană urâtă în zona axilară și până am ajuns la cabinet a pierdut destul de mult sânge. L-am operat și în acea seară am dormit cu el în brațe până când s-a trezit.
Când am plecat de acasă și am venit în Cluj am vrut să-l iau și pe el dar părinții mei m-au rugat să-l las lor pentru că le amintea de mine, plus că era un cățel foarte cuminte care asculta de toți membrii familiei.
Tot în 2011 a venit în mijlocul nostru și Cleopatra, o pisică foarte frumoasă dar și foarte teritorială și independentă. Ea a reușit și reușește în continuare să ne domine cățeii, să stabilească limite care până și lui Otis la cele 35 de kilograme ale sale, să-i fie greu să le treacă. Pe vremea când trăiau împreună, eu trebuia să-l bag în camera că îi era frică de Regină.
O dată cu băiețelul nostru am primit-o în casă și pe Izi, o cățelușă de teckel sârmos foarte frumoasa, iubitoare și pupăcioasă. Ea e mai îndrăzneață cu pisica noastră dar se înțeleg bine în cele din urmă, când nu se “joacă” prin casă.